JK7

CEATA
Julia Henriette Kakucs

Când într-o zi
nu vom mai fi
acei ce suntem,

când într-o zi
va adormi
tot ce gândim,

când într-o zi
pierduti în ceata
ne-am cuprinde,
fiindu-ne doar dorul
ce-l simtim,

când sub un voal
ne va apare viata,
eu voi trai si-atunci un vis, iubind
fara sa-ti uit privirea, ce mi-e draga
si numele-ti ce-l cânt mereu în gând.

Te voi purta si-atunci ascuns în mine.
Vei fi tacerea mea, tot ce-am iubit.
În bezna grea, ce fara zgomot vine
- crezând ca ea de-acum ne-a biruit -
în palme îti voi tine strâns obrazul
si-l voi lipi de-al meu mereu, mereu.

Mereu…
vei fi o tainica
lumina,

vei fi
lumina
zâmbetului meu.